Buna seara, inainte sa ma intorc la facand nimic m-am gandit sa mai scriu un post care poate va va da de gandit. Problema cu care se confrunta tara noastra este traiul greu de care toata lumea se plange. “Munciti bine ca sa traiti bine” au fost spusele lui Traian Basescu intr-un comunicat pe Realitatea TV scuzandu-se elegant pentru esecul nostru. Multi dintre romani sunt convins ca au inteles pe dos mesajul, sa puna umarul mai mult la treaba ca sa traiasca bine. Era de asteptat ca tara dupa comunism sa se duca de rapa, nu ne-a placut regimul comunist ca era prea dur? atunci ne multumim cu acelasi regim, numindu-se democratie unde puterea e tot acolo, fiecare face ce vrea dar suporta consecintele daca face prea mult. Nu zic ca si pe timpul comunismului s-au facut greseli, dar perceptia realitatii a populatiei de atunci a fost schimbata cu forta cu toate ca se putea schimba mult mai usor, lumea fiind in perioada aceea foarte incuiata, dar mult mai inteligenta si mai culta ca in ziua de azi. Culmea este ca atunci nu aveai dreptul la orice informatie, doar ce aveai nevoie sa stii, toate activitatile de recreere cu regim politic iar astazi ai dreptul la orice informatie, chiar si la tehnologie la care in anii ’80 nici nu se visa si gradul de inteligenta a scazut. Ce regret este ca cei care au influenta reusesc in viata chiar daca nu stiu nici macar a lega 2 cuvinte sau a folosi cratima corect. Orice se invata, unii au abilitatea de a o invata mai repede iar altii mai incet. Nu poti invata intr-o scoala ospataria sau programarea pe calculator pana nu esti pus intr-o problema sub presiune de timp. Recent am fost lucrator comercial la Carrefour Buzau la raionul legume-fructe; cate am vazut sub acel acoperis, chiar ma mir cum de magazinul acela chiar merge bine. Manageri incompetenti, angajati pe pile care de-abia leaga 3 cuvinte, sefi care nu tin cu angajatii ci doar isi exercita puterea asupra lor. Job-ul meu consta in mentinerea rafturilor un aspect cat mai comercial sau cand era nevoie sa cantaresc clientilor fructele sau legumele.Deci nu trebuie sa ai prea mare carte sa faci acest lucru, ci doar initiativa si ceva bun-simt cu clientii in caz de esti intrebat ceva. Primele zile au fost un chin pana am invatat locul fiecarui produs, bineinteles ca nu mi s-a facut instructia la locul de munca dar pentru care am semnat, deja pe la jumatatea lunii stiam codurile fiecarui produs in cantarul electronic, zilele de primit marfa, chiar si provenienta produselor, gustul unelor fructe s.a.m.d. Nu era un serviciu chiar usor, programul fiind foarte incarcat de sarbatori, clienti multi, marfa putina dar cred ca oricine putea sa o faca. Mi-am dat silinta cu gandul ca probabil mi se va face contract pe perioada nedeterminata, fiind deja a 4-a luna sezoniera de cand lucram la carrefour. Nu era un cine stie ce post dar decat sa stau acasa, era ceva. Desigur nu m-a angajat pe mine ci pe o alta doamna, care era sotia unui coleg pentru ca acel coleg il ajuta la constructia casei pe seful meu, deci un favor. Sincer imi pare bine, ca ma uitam la acea doamna, la cat de limitata poate fi, cred ca mai mult de atat, menaj sau croitorie nu poate. Nu ma laud, nu am decat liceul, unul foarte modest, facultate nu am facut pentru ca mi s-a parut inutila, dar in orice ma implic si nu sunt presiuni cu toate ca imi dau interesul reusesc. Aici vroiam sa ajung, atat timp cat tara functioneaza pe nepotisme, spagi si pe ochi frumosi si nu pe merit, nu va produce nimic decat datorii. Nu vad cum ar merge tara asta cand nu mai are absolut nimic sub sigla MADE in ROMANIA, pana si masina tarii, Dacia, o face o firma straina. Scrie pe ea Made in Romania, dar mana de lucru si sufletul cu care se face masina, laurii ii au firma Renault, societate franceza daca nu ma insel noi multumindu-ne ca au venit investitorii cu tehnologie si cu locuri de munca pentru mase. Gresit, investitorii nu se gandesc sa ne faca noua viata mai usoara ci sa faca ceva bani din asta, apeland la strategii de marketing. De ce a iesit o masina asa ieftina? Ma refer la Dacia Logan, pentru ca daca scoatea o masina mai ieftina, nu era durabila sau nu se incadra in nevoile romanilor. Asa au facut o masina pe placul nostru, consum redus, tabla groasa, piese ieftine. La noi in Romania toti investitorii care vin daca nu vin cu gandul de a produce numai pentru export si piata de desfacere este Romania vor fi lucruri urate si durabile. Greseala statului in cazul acesta este ca se bucura ca vin investitori straini in tara crezand ca vor spori economia, in schimb acestia se folosesc de mana noastra talentata si neobosita de munca, si statul se bucura ca are de unde impozita. Cu alte cuvinte, se gandesc la viitorul apropiat nu si la cel indepartat. Eu unu as oferi mana libera investitorilor straini, impozite mai mici ca cele normale dar cu unele reguli, tot personalul angajat sa fie de origine romana, chiar si directorii regionali. Angajatii sa aiba salariile nu in functie de salariul minim pe economie ci undeva apropiat de realizarile companiei. Recrutarile de personal sa fie facute de 2 comisii una a statului roman si una delegata a companiei angajatoare in care sa fie un test de personalitate, un de inteligenta si altul practic. Cel practic va dura sa zic 3-4 zile in care in prima zi sa fie instructia iar dupa aceea munca propriu-zisa. In tot acest timp toti candidatii sa fie platiti la ora, chiar si cei care nu vor trece acest test. Am vazut recent un film pe care vi-l recomand (Exam) in care este modelul probabil cel mai eficient de recrutare la un job. Un lucru care ti se pare prea nesemnificativ sa te ajute sa treci cu brio. Dar de ce sa plateasca statul roman o astfel de comisie cand poate plati agenti de politie comunitari, cu 8 clase care nici un proces verbal nu stiu a scrie sau femei de serviciu care curata birourile secretarelor care sunt prea mari cunoane sa stearga praful la locul de munca pentru ca au fost ocupate dand 35 RON la manichiura (suma de 35 RON este una mult mai mica decat cea a unei vizite la manichiura), dar voiam sa subliniez ca atat costa un angajator salariul pe care il da in mana unui angajat. Multi nu stiu ca impozitul pe salariu este aproape acelasi ca si cel primit de el in mana. Sunt insirate pe statul de plata multe litere cu – care cica ii ofera salariatului o viata linistita si confortabila la pensie. Pai cum va intrebati barosanii din guvern si mai stiu eu ce barosani care alcatuiesc conducerea ca isi permit ciocane de 500 euro si capace de WC de 1000 euro, bani care noi ii dam lunar chipurile pentru institutiile publice, gen scoli, spitale, politie, armata s.a.m.d. Si mai sunt si tupeisti spunand ca pe munca cinstita si-au facut palatele acelea care le vedeti la televizor sau conduc masini de sute de mii de euro. Nu ii inteleg pe unii oameni de isi fac case imense si se folosesc doar de o camera. Care-i scopul? Inainte sa fie cunoscut, cam prin 1995-1996, Irinel Columbeanu chiar era de admirat, isi traia viata din plin fara a se lauda cu acest lucru, colectiona masini engleze, se ducea la club, se plimba prin parc (din cate am citit si eu intr-o revista de pe atunci), chiar isi traia viata fara sa se afirme prea mult. Il admiram cum se imbraca, foarte tineresc, foarte excentric pentru vremurile acelea. Ce naiba s-a intamplat cu el? Deja toata lumea il vorbeste de rau, femeile stau cu el pentru bani si se pare ca nu il afecteaza. Ba da, il afecteaza dar nu are ce face. Nu mai are cum sa dea inapoi, s-a oferit lumii, lumea il va devora, nu-si va mai gasi linistea. Intrebarea care i-as pune-o Monicai ar fi: “Daca ar avea o garsoniera si o pensie foarte mare de 800 RON (chiar e mare) ai mai sta cu el pentru personalitatea lui? Nu neg, Domnul este o fire foarte puternica si un suflet care nu poate sta locului, dar oare era la fel daca avea 2-3 nepoti si o pensie de 400 RON. Scuze am fost dus de val, este alt subiect pentru alta data show-biz-ul din Romania.
Revenind la subiect, cu toate ca platim, multi bani se pierd pe drum, profesorii ar trebui in primul rand cei mai bine platiti, asigura cultura si chiar cea mai importanta educatie din viata copiilor nostri, spitalele … majoritatea doctorilor au cabinete individuale unde taxeaza pacientii altfel, politie … imediat dupa revolutie politia romana era cunoscuta in Europa cea mai eficienta privind cazuri rezolvate, astazi cazurile s-au diminuat, unii politisti fiind corupti si din pacate cei corecti fiind nevoiti sa ofere tratament preferential ca ala e fiul nu stiu cui s.a.m.d., armata … singura armata care mai exista este jandarmeria, cea interna si mai sunt cateva locuri prost platite la cea externa, oricum armata din ziua de azi nu ar trebui sa mai contina oameni, cu genii in chimie, fizica, electronica, cei care pot crea arme defensive cu eficienta maxima doar apasand o tasta, oamenii legii procurorii, judecatorii n-ar trebui sa existe, sistemul de pedepsire al celor care incalca regulile este ineficient, dupa cum se stie in triburile stravechi sau poate si astazi de pe Glob pedeapsa cea mai grava este pedeapsa cu moartea, cea de mijloc alungarea din trib si cea mai slaba biciuirea sau taierea unei parti ale corpului. Consider ca sistemul de justitie este nu corupt, ci orb, de ce zic asta pentru ca in alte state mai civilizate iti ofera o sansa, cautiunea care se da dupa o audiere, bani care ajuta la stat, sau unele foloase in ajutorul comunitatii. Ce am observat la justitia din Romania este ca avocatul statului, procurorul, este mult mai superior decat al avocatului; nu stiu daca ati fost intr-o sala de judecata, nici nu va doresc, dar locul de sus este ocupat de judecator sau comisie de judecatori, urmeaza o treapta inferioara unde isi are scaunul procurorul iar avocatul inculpatilor sta in primul rand de unde incep scaunele salii de judecata in rand cu cei vinovati sau nevinovati. Aceasta pozitionare deloc justa am prezentat-o in instanta de judecata la un proces penal in care sunt inculpat, starnind rasetele celor din jur si atragandu-mi-se atentia ca sunt foarte impertitent si ca o va fi luata aceasta in considerare ca o bila neagra. Nu stiu cum de nu a avut nimeni curaj sa dea statul in judecata pentru asa ceva, este strigator la cer, este ca si cand se stie din prima ca esti vinovat, acelasi tratament il primesti si cand stai la cozi in birouri dupa anumite acte juridice, ca un criminal chiar daca sentinta nu a fost data. Intrebarea este, daca statul si cei din jur nu cred in reabilitare, care este rostul lor? Sa distruga vieti? Si culmea ca tot tie iti imputeaza cheltuieli de judecata chiar daca esti vinovat chiar daca nu esti. Nu zic, sunt unii care chiar merita sa zaca inchisi, care nu se pot integra indiferent de cat i-ai facilita acest lucru, culmea ca acea sunt din nou pusi in libertate, cu toate ca se stie ca vor comite alte infractiuni. Unii dintre ei sunt nevoiti sa o faca, neputand angajandu-se nicaieri, toti vazandu-i rau. Oricine merita o a 2-a sansa, poate si a 3-a, tot ce trebuie sa fie facut e sa ii dai prilejul de a arata cat de mult isi doreste sa fie iertat. Cum? Foarte simplu, un program pentru fostii condamnati de reabilitare unde sa faca niste cursuri de specializare si munca in folosul comunitatii sub ochii atenti ai unor specialisti psihologi care sa-i trateze de la egal la egal si care sa isi dea cu parerea cand merita sa fie curati judiciar. Nu zic ca toti or sa se integreze dar macar le-am oferit aceasta sansa si ei au profitat de ea, sunt multi ajunsi la inchisoare pentru fapte in domeniul informatic, acestia trebuie valorificati, menajati in timpul corectiei lor, pregatiti pentru atunci cand si-au ispasit pedeapsa, vor fi o putere mult mai mare decat politistii care de-abia apasa un click. Nu zic ca este ceva nobil infractiunea in domeniul informatic dar este una care ar trebui iertata, nu privesti omul in ochi cand il furi, majoritatea banilor acestia sunt asigurati, in schimb acestia sunt cei care fac ani buni de inchisoare mai mult chiar ca unul care talhareste lumea pe strada sau ameninta sau mai stiu eu ce. Legile penale sunt stricate, toate au lasate portite, aveam incredere in sistemul judiciar pana sa ajung sa ma confrunt cu el. Si credeti-ma, este un oponent foarte usor de invins intr-o confruntare dar tot e cel care dicteaza pedeapsa. Imi pare bine ca sunt roman ca am fost invatat cu binele, cu greul, am invatat sa supravietuiesc si atunci cand simteam ca nu ma mai pot ridica, tot in tara am ramas cu toate ca as vrea sa muncesc cum face toata lumea in strainatate dar cu ce pret? Ca in tara ta, oricat de nasol ar fi, e tara ta. Si nu ma refer la politica, obiceiuri sau altceva ci la pamant, la oameni, la cunostiinte, la rude. Am multe cunostiinte plecate la munca in strainatate si care cu greu, nu ca s-au ajuns ci duc un trai decent, o calitate a vietii care la noi este foarte palida. Ma refer la un concediu sau chiar doua pe an facand lucruri iesite din comun sau nu, gen pescuit, rafting, mountainbiking, sau chiar o iesire cu cortul, lucruri pe care in Romania le face tineretul pana in 23-24 ani foarte rar, intr-o alta tara unde calitatea vietii atinge cote cat de cat normale lucrurile astea se fac in familie. Intrebare? Cand a fost ultima oara cand ai fost la o iesire cu cortul in familie unde toti s-au simtit bine, ati dansat si mancat in jurul focului alaturi de unchi, verisori, nepoti unde fiecare nu s-au zgarcit la bani. Hmmm, sunt foarte rare astea nu? Ce fac parintii in concediu? Se odihnesc, fac curat, viziteaza unele rude, se uita la TV, merg la cumparaturi, maxim pana la piata si atunci se uita dupa preturi. Nu este o regula, am zis doar la o familie care are venitul de 700 RON femeia si 700 – 800 RON barbatul sau poate mai putin. In cazul in care ai 1 copil la scoala generala sau liceu, nu te ajungi cu acesti bani mai ales ca nu ii poti reprosa nimic copilului de ce cheltuie, este perioada cand aceste lucruri se intampla. Trist este ca unele familii chiar merita un alt trai, mame care ofera educatii de invidiat unor copii, acestia neputand sa ajunga mai sus niciodata pentru ca sunt eclipsati de copiii oamenilor influenti sau celor cu bani. Un prieten de-al meu mi-a spus intr-o zi, toata lumea se vinde, fiecare are un pret, fie ca este vorba de ceva material fie ca e vorba de altceva. Sincer imi pun intrebarea asta zilnic de atunci, care imi este pretul meu, ce ar trebui sa primesc pentru a face cuiva un serviciu, probabil ca depinde de persoana, de gravitatea situatiei dar in nici un caz nu mi-as vinde sentimentele sau orgoliul oricat mi-ar fi de foame. Ce am invatat in aceasta Jungla de Asfalt este ca TU, ca persoana, nu ai nimic nimanui de demonstrat si ca esti mai bun ca cei din jurul tau dar si cei din jurul tau sunt mai buni ca tine, cu cat esti mai modest cu atat vei sta langa oameni de calitate pe care te poti baza si care te respecta dar nu iti pot fi prieteni mereu, ci doar cunostiinte. Orice relatie este bazata pe interese, daca acestea nu exista intre 2 persoane, se separa, oricum orice fiinta vie, oricat de puternica este ea, INTOTDEAUNA va depinde de alta fiinta vie fie pentru supravietuire fie doar pentru companie. As zice si la multi ani dar nu si tarii ca stat, pentru ca nu mai are mult de “trait” apocalipsa este aproape, zic oamenilor care inca sunt oameni cu ceilalti oameni!
Sper ca ati avut rabdare sa cititi si sa vizualizati toate gandurile pe care le-am asternut aici.
Popescu Cristian
