Ce s-a mai intamplat: Schimbat prefix, check. Ce e nou de cand am 20 de ani? Mai nimic, doar ca observ ca pe masura ce avansez in varsta, imi dau seama treptat cat de nasoale sunt si alte lucruri, pe langa ceea ce stiam deja.

Facultate, invatat, check. Facultatea e interesanta, programul este ok, este mult de invatat, dar macar sunt lucruri utile.

M-am apucat de citit, si imi place, cand am timp. Multumesc, Razvan, ca mi-ai trezit macar putin apetitul spre lectura.

Am cunoscut oameni noi, descopar treptat capitala, si fara aer de burgeois, imi cam foarte place, atat locul, cat si oamenii. Am observat ca, cel putin procentual, raportat la populatia totala, nivelul de cocalareala este mai mic. E bine ca AI CE FACE!

Imi place sa merg mult pe jos in Bucuresti. Zilnic merg cel putin 1-2 ore. Imi place sa ma plimb, sa descopar, chiar si singur locuri noi. As sta o zi intreaga in Carturesti, sa ma uit la carti, sa ascult muzica, sa miros ceaiurile. Mi-as lua haine de toti banii.

Vreau sa incep sa scriu iar. Timp de poezie nu prea am mai avut, dar m-a tot batut un gand sa scriu un monolog mai lung, pe care sa-l dau persoanelor care conteaza pentru mine sa-l citeasca. In el, probabil imi voi expune personalitatea, gandurile, fiind un dialog imaginar intre entitatile contradictorii din mintea mea.

Trec printr-un lucru cu care nu m-am confruntat de mult, si ma bucur. HUGA.

Pana la urmatorul post, care poate va fi pe o tema concreta, si ceva mai serioasa, va las cu o melodie de la Florence:

http://www.youtube.com/watch?v=Gdybh46ATqk

Gata cu introducerea, dar chiar va rog sa sariti cu pareri, daca va e cu putinta sa renuntati la 2 minute din viata voastra exacerbata, bune sau rele, pareri sa fie. Also, atacati ideea, nu persoana, si nu va luati de tematica, ci strict de idee/prozodie.

Poema Poematis

Seva cunoaşterii ce curge prin vene
Nu-i altceva decat un amalgam,
Un amestec al conştiinţei
Răpuse de ultimul recul al umanităţii
Sentimente, trăiri, concepte şi concepţii
Trăiesc în mine şi se-adună
Ca-ntr-un ambalaj de carne ce-şi revarsă măreţia
Asupra lumii care n-o vede,
Sau nu vrea s-o vadă.

Accese de furie stinse în pix
Se adună pe-o hârtie şi urlă spre cer
Ridică o mână ce mustră fiinţa
Celor ce odată se numeau oameni.
Un zeu păgân se stinge acum
Sub privirile celor ce nu vor să-l creadă
În deplinătatea fiinţei lui,
Şi-n puţinul adevăr ce incă-l deţine
Pâlpâie încă voinţa a mii şi mii de suflete pustii.

Pe-o alta foaie, se conturează iar
Viziunea lui despre ce nu cunoaşte,
Sau nu vrea să cunoască.
Frica senină semnându-şi amarul
În munca a sute de scriitori
Goi pe dinăuntru.
Izolaţi de rutina ce cu grija le strânge-n pumn
Ultima licărire de voinţă tacită.

Se dă batut. Işi inmoaie pana
În sângele a zeci de păcate
Ce l-au făcut ceea ce este:
Un biet martor al nefericirii noastre.

Nadirul îl atrage şi emană
Suferinţa unui singur om.
Un om ce, luptând pentru dreptate,
Privind senin în adâncul său
A vazut ceea ce este:
O lume de compromisuri,
Menită să-i curme măreţia.
Dar acum e singur.
Nici valea nesfarşită de agonie
Nu-l poate îndruma
Spre ceea ce este ţelul lui,
Un prim şi ultim moment de minimă libertate.

E singur şi doare.

Între sfârşit şi inceput

Îmi ascund zadarnic tristeţea
În spatele unui perete mut.
El nu vorbeşte, nu mă critică,
Deşi ar putea să m-arate
Cu degetul lui instigator.

Dar la ce bun s-ascunzi
Ce e al tău de drept?
Înzecite se răstoarnă cu furie
Grijile odată răstignite în neant.
M-ascund de ochii lumii
Prin văgăuna conştiinţei.
Vesel mă aplec şi le ridic asupra-mi:
Veşnicele cântări de surdo-muţi.

Teama patologică mă-nfioară
Dar se stinge-n scrum, şi striga iară:
-Al meu eşti, ai fost şi vei fi,
De-a mea cenzură n-ai să scapi!

Şi-ntradevăr,
Privesc surd cum fiinţa-mi respiră
Aerul macabru de sfârşit de eră.
Cântând cocorii, ei singuri prevestesc
O altă vreme, un nou vesel început.

Dar parcă uliii cei bătrâni se-adapă
Din seva bravilor cocori.
Şi-amarnic sfâşie neînduraţi
Căci ei au amuţit, şi cu ei deodată
A amuţit şi spiritul meu surd.

Apocalipticon

Azi, din cer curge pustiul
Acoperă tot şi tot e nimicul
Privesc în sus, din spirit
Se ridică usor un demon
Fiarele cu săbii de întuneric
Coboară groaie la sol.

Cel din urmă somn îmi ia ura cu mâna
Îmi ia viaţa cu cruzime,
Stingând seva lumii sub aripi de lumină
Se ridică şi privesc cu ură
Cum lumina vieţii se face cenuşă
Cum fericirea devine agonie.

Cerberi frivoli aleargă pe Styx în sus
Prădează suflete.
Satan e jumatate om
Îţi adapă frica prin genom
Şerpii senini se preling în sus
Ridicând cu ei ultima rază de speranţă.

Lumina din trup se stinge
În accese de furie oarbă
Satan şi-a lui ceată sunt flămânzi
Se-adapă până crapă ultima rază de lumină
Şi-acum noi, rătăcim goi în penumbră,
Sperând încă la salvare,
Dar raiul e gol, şi gol sunt şi eu.
Privim inutil în abis şi aşteptăm naivi.
Aşteptăm clipa cea din urmă
Să ne fure agonia,
Dar nu vine.

Nu vine..

Stateam pe geam si ma gandeam la chestii simple din trecut, un lucru care nu stiu cum mi-a venit in minte, si cum se intampla de obicei, topai ca o gazela din gand in gand si hopa.

Eu vreau sa ajung avocat. Unul bun. Cel mai bun, dar cum spune si tatal meu adesea: in viata te vei lovi de multi prosti. Evident, fiind tatal meu, dau din cap, zic da, si ma gandesc la ale mele. Dar recent, desi nu inteleg de ce a durat atat am inteles ce vrea sa zica. Sa vorbim putin despre putere. Clichee incoming:

With great power, comes great responsability.

Ce e puterea? Puterea este de fapt instrumentul, este ceea ce se resimte, lucrul mai palpabil(metaforic vorbind) si care are consecinte mai grave decat ceea ce il determina: banii/pozitia sociala/postul ocupat/milogeala/pupincurismul (nu neaparat in ordinea asta, si nu vizeaza toate acelasi lucru, sper ca ati urmarit firul logic al deductiei). De multe ori. De cele mai multe ori, insa, aceasta putere ajunge in mainile celor fie multi si prosti, fie pur si simplu prosti/caposi/mandrii. Cu acest lucru ne intalnim foarte des, desi multi probabil nu constientizati. O sa dau un exemplu care probabil ma face impertinent sau arogant, dar sa fim seriosi:

Profesorii sunt prosti uneori. nu nepregatiti, ci pur si simplu prosti. Ei au puterea. Ei au pixul si catalogul. Au spus ceva si nu au dreptate. Sa zicem ca le atragi atentia. Se ataca asemenea unor pusti de 7 ani, si atat de nesiguri pe sine sunt incat apeleaza la puterea lor, nejustificat, gen: NU FI NESIMTIT, STAI JOS! sau O sa iti pun un doi! sau Mai da tie chiar nu ti-e rusine? Evident, asta e la scala mica. Un alt exemplu ar fi unul cu care sigur v-ati intalnit in viata voastra macar o data(poate nu in formula asta, dar ma rog, ideea de baza e aceeasi):

Parchezi undeva. Vine la 2 secunde un cefalau colorat si iti spune:

-CA BA BAIATULE MUTA MASINA CA E LOCU MEU.

-Nu cred ca este locul dumneavoastra, pentru ca era liber si sunt locuri publice

-PAI BA BAIATULE NU MA LUA PE MINE CU DUMNEAVOASTRA CA ITI ARD VREO 2 DE TE-NDOI. TU MUTA MASINA SAU TE TRAZNESC SA MOARA FAMILIA MEA. Tu  stii cine-s io bai, cacatule? Pai baaaa io sunt gigel “argintaru”

*poc*. Sa ducem rationamentul pana la capat.

Iesi din spital. Te duci la politie. Ramane sa investigheze, dar pauza. Te intalnesti cu ala pe strada.

-Baaaa pisatule, credeai ca ma prinde pe mine politia? Pai ba cacat pe bat, eu am prieteni in politie si tralalalaala *jdrang*.

Si cam gata ca m-am intins prea mult. Si nu de bataia fizica e vorba aici, e vorba de faptul ca in viata (si credeti-ma, de asta mi-e cel mai teama) o sa ne lovim incontinuu de niste pereti invizibili care limiteaza tot ce facem, pentru ca o sa avem deasupra noastra oameni inculti, slab pregatiti si incuiati la minte care de fiecare data cand o sa incercam sa ne ridicam ne dau un sut si coboram 3 trepte..

Si iar ma leg de societate. Societatea asta insipida si ineficienta, in special cea romaneasca e atat de inveterata, atat de corupta si incorigibila, ca oricarui om cinstit, fie el si un mare om, i se va parea pana la un anumit punct imposibil sa se afirme.

De ce s-a ajuns aici? De ce puterea e in mainile celor prosti? Evident ca nu ii poti combate. Ala de deasupra ta, daca are dreptate, are dreptate. Daca vrea sa-si asume roadele muncii tale, o face fara jena. Daca vrea sa te lege cu catuse in planul economico-social, o face, si tu nu poti face nimic, vierme de pamant ce esti. Esti limitat de societate. Esti limitat de ‘libertate’.

De mici suntem invatati la scoala sa traim in spiritul libertatii si al democratiei. La scoala ne invata ca suntem toti egali, si tot la scoala esti vazut rau, umilit, criticat, sau chiar pedepsit pentru ca incerci sa exerciti dreptul tau la egalitate, dreptul la opinie, si libertatea individului. Asta e ipocrizie crasa la scara inalta. Este ipocrizie unanim acceptata. De ce? De ce mama ma-sii te invata niste concepte care cand o sa ajungi undeva, nu numai ca nu te vor ajuta, ci chiar te vor impiedica din a ajunge unde vrei cu adevarat. Ti se va rade in nas, si vei fi desconsiderat cand vrei mentiona egalitatea. Te vor lega mai strans cand vei aduce in discutie libertatea. Ti se vor cere bani pentru servicii cand vei aminti democratia.

Sa va ia naiba cu societatea voastra cu tot.

Simplu: O somitate. Vreau sa fiu o somitate intr-un domeniu care-mi place. Nu vreau sa ma pierd in mijloc, si mi-e teama de mediocritate. Mi-e frica de anonimitate si, paradoxal, de a ma afirma. Dar usor, usor am reusit sa estompez partea din urma, am reusit sa fiu mai increzator si sa nu ma las calcat in picioare. Imi sustin punctul de vedere cu tarie si incapatanare, si nu, domnule Postelnicu, omul inteligent al secolului asta NU SE LASA CALCAT IN PICIOARE. E incapatanat, si are dreptul sa fie. Nu a muncit enorm ca sa se afirme doar pentru a fi calcat in picioare de un rahat cu ochi. Astia sunt laurii victoriei. Asta inseamna sa te ridici deasupra celorlalti si sa spui: AM DREPTATE!  Asta e maretia: sa vorbesti si sa fii ascultat. Sa se faca liniste cand ai rostit primul cuvant. Sa pui rotite in miscare si sa sochezi lumea cu ce stii tu. Sa se mire tot poporu si sa te asculte. Sa dea din cap afirmativ chiar daca nu inteleg ce spui tu.  Si atat.

ps: Sunt Pyrin, vechiul si actualul Plictisiti, pe ‘popescu cristian’, cel care a postat ultimele posturi il gasiti la http://genocid.wordpress.com

De ce este interzisa clonarea omului? Este realizabil si chiar funtioneaza. Functioneaza!!! Am tras la xerox sufletul cu siguranta. Vad clonarea umana cea mai eficienta cale de a vindeca bolile incurabile din ziua de azi. Putem clona un om care are nevoie de un transplant a unui organ. Vad clonele ca niste piese de schimb, bineinteles atat timp cand nu sunt constiente de existenta lor (vezi filmul The Island). De ce nu se cloneaza speciile pe cale de disparitie? Daca tot ne-am bagat nasul si aici, de ce nu o facem?

Am spus cred ca suficient la capitolul acesta.

Popescu Cristian

Revenind la subiect, cu toate ca platim, multi bani se pierd pe drum, profesorii ar trebui in primul rand cei mai bine platiti, asigura cultura si chiar cea mai importanta educatie din viata copiilor nostri, spitalele … majoritatea doctorilor au cabinete individuale unde taxeaza pacientii altfel, politie … imediat dupa revolutie politia romana era cunoscuta in Europa cea mai eficienta privind cazuri rezolvate, astazi cazurile s-au diminuat, unii politisti fiind corupti si din pacate cei corecti fiind nevoiti sa ofere tratament preferential ca ala e fiul nu stiu cui s.a.m.d., armata … singura armata care mai exista este jandarmeria, cea interna si mai sunt cateva locuri prost platite la cea externa, oricum armata din ziua de azi nu ar trebui sa mai contina oameni, cu genii in chimie, fizica, electronica, cei care pot crea arme defensive cu eficienta maxima doar apasand o tasta, oamenii legii procurorii, judecatorii n-ar trebui sa existe,  sistemul de pedepsire al celor care incalca regulile este ineficient, dupa cum se stie in triburile stravechi sau poate si astazi de pe Glob pedeapsa cea mai grava este pedeapsa cu moartea, cea de mijloc alungarea din trib si cea mai slaba biciuirea sau taierea unei parti ale corpului. Consider ca sistemul de justitie este nu corupt, ci orb, de ce zic asta pentru ca in alte state mai civilizate iti ofera o sansa, cautiunea care se da dupa o audiere, bani care ajuta la stat, sau unele foloase in ajutorul comunitatii. Ce am observat la justitia din Romania este ca avocatul statului, procurorul, este mult mai superior decat al avocatului; nu stiu daca ati fost intr-o sala de judecata, nici nu va doresc, dar locul de sus este ocupat de judecator sau comisie de judecatori, urmeaza o treapta inferioara unde isi are scaunul procurorul iar avocatul inculpatilor sta in primul rand de unde incep scaunele salii de judecata in rand cu cei vinovati sau nevinovati. Aceasta pozitionare deloc justa am prezentat-o in instanta de judecata la un proces penal in care sunt inculpat, starnind rasetele celor din jur si atragandu-mi-se atentia ca sunt foarte impertitent si ca o va fi luata aceasta in considerare ca o bila neagra. Nu stiu cum de nu a avut nimeni curaj sa dea statul in judecata pentru asa ceva, este strigator la cer, este ca si cand se stie din prima ca esti vinovat, acelasi tratament il primesti si cand stai la cozi in birouri dupa anumite acte juridice, ca un criminal chiar daca sentinta nu a fost data. Intrebarea este, daca statul si cei din jur nu cred in reabilitare, care este rostul lor? Sa distruga vieti? Si culmea ca tot tie iti imputeaza cheltuieli de judecata chiar daca esti vinovat chiar daca nu esti. Nu zic, sunt unii care chiar merita sa zaca inchisi, care nu se pot integra indiferent de cat i-ai facilita acest lucru, culmea ca acea sunt din nou pusi in libertate, cu toate ca se stie ca vor comite alte infractiuni. Unii dintre ei sunt nevoiti sa o faca, neputand angajandu-se nicaieri, toti vazandu-i rau. Oricine merita o a 2-a sansa, poate si a 3-a, tot ce trebuie sa fie facut e sa ii dai prilejul de a arata cat de mult isi doreste sa fie iertat. Cum? Foarte simplu, un program pentru fostii condamnati de reabilitare unde sa faca niste cursuri de specializare si munca in folosul comunitatii sub ochii atenti ai unor specialisti psihologi care sa-i trateze de la egal la egal si care sa isi dea cu parerea cand merita sa fie curati judiciar. Nu zic ca toti or sa se integreze dar macar le-am oferit aceasta sansa si ei au profitat de ea, sunt multi ajunsi la inchisoare pentru fapte in domeniul informatic, acestia trebuie valorificati, menajati in timpul corectiei lor, pregatiti pentru atunci cand si-au ispasit pedeapsa, vor fi o putere mult mai mare decat politistii care de-abia apasa un click. Nu zic ca este ceva nobil infractiunea in domeniul informatic dar este una care ar trebui iertata, nu privesti omul in ochi cand il furi, majoritatea banilor acestia sunt asigurati, in schimb acestia sunt cei care fac ani buni de inchisoare mai mult chiar ca unul care talhareste lumea pe strada sau ameninta sau mai stiu eu ce. Legile penale sunt stricate, toate au lasate portite, aveam incredere in sistemul judiciar pana sa ajung sa ma confrunt cu el.  Si credeti-ma, este un oponent foarte usor de invins intr-o confruntare dar tot e cel care dicteaza pedeapsa. Imi pare bine ca sunt roman ca am fost invatat cu binele, cu greul, am invatat sa supravietuiesc si atunci cand simteam ca nu ma mai pot ridica, tot in tara am ramas cu toate ca as vrea sa muncesc cum face toata lumea in strainatate dar cu ce pret? Ca in tara ta, oricat de nasol ar fi, e tara ta. Si nu ma refer la politica, obiceiuri sau altceva ci la pamant, la oameni,  la cunostiinte, la rude.  Am multe cunostiinte plecate la munca in strainatate si care cu greu, nu ca s-au ajuns ci duc un trai decent, o calitate a vietii care la noi este foarte palida. Ma refer la un concediu sau chiar doua pe an facand lucruri iesite din comun sau nu, gen pescuit, rafting, mountainbiking, sau chiar o iesire cu cortul, lucruri pe care in Romania le face tineretul pana in 23-24 ani foarte rar, intr-o alta tara unde calitatea vietii atinge cote cat de cat normale lucrurile astea se fac in familie. Intrebare? Cand a fost ultima oara cand ai fost la o iesire cu cortul in familie unde toti s-au simtit bine, ati dansat si mancat in jurul focului alaturi de unchi, verisori, nepoti unde fiecare nu s-au zgarcit la bani. Hmmm, sunt foarte rare astea nu? Ce fac parintii in concediu? Se odihnesc, fac curat, viziteaza unele rude, se uita la TV, merg la cumparaturi, maxim pana la piata si atunci se uita dupa preturi. Nu este o regula, am zis doar la o familie care are venitul de 700 RON femeia si 700 – 800 RON barbatul sau poate mai putin. In cazul in care ai 1 copil la scoala generala sau liceu, nu te ajungi cu acesti bani mai ales ca nu ii poti reprosa nimic copilului de ce cheltuie, este perioada cand aceste lucruri se intampla. Trist este ca unele familii chiar merita un alt trai, mame care ofera educatii de invidiat unor copii, acestia neputand sa ajunga mai sus niciodata pentru ca sunt eclipsati de copiii oamenilor influenti sau celor cu bani. Un prieten de-al meu mi-a spus intr-o zi, toata lumea se vinde, fiecare are un pret, fie ca este vorba de ceva material fie ca e vorba de altceva. Sincer imi pun intrebarea asta zilnic de atunci, care imi este pretul meu, ce ar trebui sa primesc pentru a face cuiva un serviciu, probabil ca depinde de persoana, de gravitatea situatiei dar in nici un caz nu mi-as vinde sentimentele sau orgoliul oricat mi-ar fi de foame. Ce am invatat in aceasta Jungla de Asfalt este ca TU, ca persoana, nu ai nimic nimanui de demonstrat si ca esti mai bun ca cei din jurul tau dar si cei din jurul tau sunt mai buni ca tine, cu cat esti mai modest cu atat vei sta langa oameni de calitate pe care te poti baza si care te respecta dar nu iti pot fi prieteni mereu, ci doar cunostiinte. Orice relatie este bazata pe interese, daca acestea nu exista intre 2 persoane, se separa, oricum orice fiinta vie, oricat de puternica este ea, INTOTDEAUNA va depinde de alta fiinta vie fie pentru supravietuire fie doar pentru companie. As zice si la multi ani dar nu si tarii ca stat, pentru ca nu mai are mult de “trait” apocalipsa este aproape, zic oamenilor care inca sunt oameni cu ceilalti oameni!

Sper ca ati avut rabdare sa cititi si sa vizualizati toate gandurile pe care le-am asternut aici.

Popescu Cristian

Ce ne deosebeste pe noi de animale? Dorinta de putere si manipulare, egoismul. Este doar o teorie de-a mea bazata pe lucrurile care le vad zilnic si prin experientele prin care am trecut. Ceea ce ma doare este ca dupa ce cititi asta poate o sa-mi dati dreptate un timp, dupa care vedeti la TV un orb care vede prin “minune” ca a atins oasele nu stiu carui sfant sau nu mai stiu eu ce icoana care plange. Trucuri ieftine. Astept feedback, pareri poate si alte teorii sau chiar vreo modalitate eficienta de a incepe a crede in asa ceva.

PS: Imi cer scuze pentru greselile de incadrare in pagina, nu stiu sa las alineat pe wordpress. Sper ca punctuatia si formele gramaticale sunt ok, astept corecturi la sange.

Mi-am adus aminte cat de lipsiti de griji eram atunci, cum stateam toata ziua pe afara si singurul lucru care ne aducea in casa erau parintii care veneau dupa noi si trageau de noi sa mergem acasa sa mancam. Nu ne pasa daca nu aveam niciun ban in buzunar, si eram fericiti cand aveam 2 mii de lei pentru o inghetata de la dozator sau 5-6 mii de lei pentru o punga de star cips sau lotto snacks si gume de mestecat. Atunci eram cu gandul la joaca, dar acum cand ajung acasa oftez stiind ca ma asteapta temele si invatatul pentru scoala si meditatie, toate pentru a intra la Drept. Da, stiu, probabil ca sunteti satui de astfel de chestii pe care le vedeti peste tot, dar fiecare avem genul asta de ‘revelatie’ in modul nostru propriu, raportat la experienta personala.

Ce e trist e ca d-abia acum, la 19 ani, simt cu adevarat regret ca acele vremuri au trecut. Ce e si mai trist e ca deseori scap din vedere faptul ca asta e doar inceputul. Anul asta e unul greu, da, clasa a 12-a si toate astea, dar asta e doar inceputul. Anii viitori va fi mai greu, va trebui sa ma trezesc complet din letargie si sa pun umarul la treaba, momentele in care o sa am timp de rememorari din-astea o sa fie tot mai putine si mai scurte. Cu alte cuvinte, ma lovesc cu capul de obstacolul asta care este viata. Lucrurile o sa fie din ce in ce mai grele, si as da un an din viata ca sa fiu iar copil, macar pentru o zi sa mai traiesc ca si atunci. Cand suntem mici, vrem sa crestem mai repede, sa fim mai mari, mai maturi, sa fim luati in seama, si oricat ne-ar spune parintii sa ne bucuram cu adevarat de perioada aia, nu ascultam. Cand crestem in sfarsit vrem sa fim iar copii. Un cerc vicios, care pana la urma e normal.

Poate ca sunteti surprinsi unii, ca nu mai scriu ca inainte, agresiv si revoltat, si pentru aceia carora le placea, here’s a little one I had on my mind for quite a while:

Politistii au facut acum ceva timp o greva, scandand la adresa lui Basescu, si nu de bine. E ok, e dreptul lor oarecum, si fiecare are o parere despre ‘conducere’. Din cele mai vechi timpuri, oamenii nu au putut sa fie fericiti cu conducerea din timpul lor, fie ea rea sau buna, chiar daca EI au ales aceasta conducere.

Dar, ma scuzati domnii politisti, cum pula mea va permiteti voi sa veniti in fata palatului Victoria si sa scandati ‘iesi afara, javra ordinara’? Stim cu totii ca politistii nu sunt cunoscuti ca fiind cei mai destepti dintre oameni, poate nici cei mai educati sau cizelati, dar cum sa vii tu, tablagiu nemernic sa proferezi injurii la adresa sefului statului? Eu, de exemplu, daca as insulta un politist, ar fi 2 variante:

1. Varianta cea mai des intalnita: iti iei un baston in gura, sau poate chiar te baga in masina si te lasa fara dinti si cu fracturi.

2. Varianta cea mai putin plauzibila, as fi acuzat de ultraj si dat in judecata, sau eventual o amenda (nu sunt la curent in totalitate cu pedepsele pentru ultraj), pentru ca baietii cer sa fie respectati.

Bun venit in Romania, locul unde ipocrizia e la ea acasa. Si e arestata la domiciliu.

O zi buna.

ps: trei.